Touching Distance

La suprafață, Touching Distance pare a fi cronica unei obsesii profesionale, însă cititorul descoperă rapid un studiu brutal despre fragilitatea siguranței umane. Ne-a atras atenția modul în care Graham Hurley construiește tensiunea: un drum izolat, un foc de armă și un martor mut — un copil de doi ani legat în scaunul din spate. Trei execuții fără motiv. Zero indicii. Găsim în această carte o precizie aproape chirurgicală a detaliului, moștenită probabil din cariera de documentarist a autorului, care transformă o procedură polițistă într-o cursă contra cronometru. Imaginați-vă tensiunea viscerală din SLAUGHTERED AS THEY SLEPT, mutată într-un decor de mlaștini izolate și drumuri pustii din Devon, unde răul nu are chip și nici rațiune. În timp ce Kane sau Kyiv explorau spionajul și marile conflicte istorice, Hurley revine aici la temele sale fundamentale: anatomia crimei și impactul acesteia asupra psihicului investigatorului. Spre deosebire de atmosfera din Western Approaches, unde dubiul plana asupra naturii morții, aici certitudinea execuției profesionale apasă greu. Suttle încearcă să-și salveze propria viață din haosul divorțului, în timp ce fosta sa soție, Lizzie, sapă prin lumea jurnalismului după același adevăr întunecat. Ritmul este sacadat. Propozițiile sunt tăioase. Este un roman polițist care nu oferă confort, ci doar întrebări incomode despre ce anume poate împinge un om să ucidă fără ezitare.