Too Important for the Generals

Ne-a atras atenția, în primul rând, analiza riguroasă a eșecurilor de doctrină militară franceză care au forțat armata britanică într-o poziție defensivă costisitoare încă din primele zile ale conflictului. Notăm cu interes modul în care Allan Mallinson, el însuși un fost ofițer de carieră, demontează argumentele istoricilor moderni care tind să îi absolve de vină pe generalii britanici. Autorul propune o reevaluare a capacității intelectuale a înaltului comandament, susținând că figuri precum Sir Douglas Haig nu s-au ridicat la înălțimea provocărilor unui război de o asemenea magnitudine. Merită menționat că această lucrare reabilitează viziunea strategică a politicienilor, în special pe cea a lui Winston Churchill. Mallinson argumentează că succesul lui Churchill ca prim-ministru în al Doilea Război Mondial nu a fost rezultatul învățării din „greșelile” primului conflict, ci mai degrabă o consecință a determinării sale de a nu mai permite „profesioniștilor” să îi blocheze judecata strategică superioară. Această perspectivă completează viziunea oferită de The Strategy of the Lloyd George Coalition, 1916-1918 de David French, adăugând o critică mult mai ascuțită la adresa ierarhiei militare și a incompetenței structurale din sânul armatei. Față de lucrările sale anterioare de istorie militară, precum The Making Of The British Army, unde analiza evoluția sistemului și a disciplinei, în Too Important for the Generals autorul se concentrează pe eșecul de leadership la cel mai înalt nivel. Textul este susținut de un aparat vizual bogat, hărțile și fotografiile color fiind esențiale pentru a urmări argumentația tactică. Tonul este unul ferm, bazat pe o cunoaștere intimă a vieții de regiment, oferind o critică necesară miturilor despre eficiența militară britanică.