To Cook a Bear

Proza lui Mikael Niemi în To Cook a Bear posedă o textură rară, fiind în același timp aspră ca peisajul arctic și delicată ca observațiile botanice ale protagoniștilor săi. Considerăm că forța acestui roman rezidă în modul în care autorul transformă un mister criminal într-o meditație profundă asupra puterii limbajului și a iluminării prin cunoaștere. Ne-a atras atenția în mod deosebit atmosfera anului 1852, un timp al contrastelor, unde misticismul religios se lovește de primele sclipiri ale științei moderne.

În centrul narațiunii se află figura carismatică a pastorului Lars Levi Laestadius și ucenicul său, Jussi, un tânăr Sámi salvat de la pieire. Când dispariția unei lăptărese este pusă pe seama unui urs devorator de oameni, cei doi încep o investigație neconvențională. Merită menționat că, spre deosebire de un roman polițist clasic, aici instrumentele sunt dagherotipul și analiza urmelor biologice, într-o epocă în care amprentele erau încă o curiozitate. Dacă In the Month of the Midnight Sun de Cecilia Ekbäck v-a captivat prin redarea superstițiilor și a izolării din Suedia secolului al XIX-lea, această carte extinde experiența în direcția unei analize psihologice a modului în care o comunitate închisă reacționează în fața răului.

Față de succesul său anterior, Populärmusik aus Vittula, unde umorul și nostalgia anilor '60 dominau peisajul din Pajala, Mikael Niemi adoptă aici un ton mult mai grav și cinematic. Autorul rămâne fidel spațiului său natal din nordul Suediei, însă înlocuiește rebeliunea rock-and-roll-ului cu rigoarea teologică și brutalitatea supraviețuirii într-o natură neiertătoare. Rezultatul este o operă densă, ce reușește să fie simultan un studiu de personaj și un proces al ignoranței.