Thursday's Child

Suntem de părere că cel de-al patrulea capitol din saga psihoterapeutului Frieda Klein marchează cel mai personal punct al seriei de până acum. După ce am urmărit evoluția personajului în Blue Monday și Waiting for Wednesday, Thursday's Child ne forțează să părăsim străzile Londrei pentru a pătrunde în întunericul sufocant al trecutului ei. Tensiunea este palpabilă. O veche colegă de școală apare cu o poveste identică cu cea a Friedei: o fiică atacată în propria casă, un strigăt de ajutor ignorat de toți. Este oglinda fidelă a traumei pe care Frieda a trăit-o acum două decenii. Notăm cu interes modul în care autorii construiesc o atmosferă de paranoia colectivă. Orașul natal nu este un refugiu, ci un câmp minat de secrete. O reuniune școlară devine fundalul perfect pentru o confruntare amânată prea mult timp. Ritmul este alert, tăios, cu propoziții care lovesc direct. Nu există spațiu pentru digresiuni. Cineva din acea comunitate știe adevărul și va recurge la orice pentru a păstra tăcerea. Atmosfera te trimite cu gândul la Tuesday's Gone, deși aici izolarea socială a victimei este mult mai crudă, marcând o voce proprie prin explorarea vinei colective. Față de alte lucrări precum The Unheard, unde pericolul este domestic, aici amenințarea vine din rădăcinile identității personajului. Putem afirma că Nicci French reușește să transforme o investigație psihologică într-o cursă contra cronometru pentru supraviețuire, unde adevărul este singura armă rămasă.