Thinking and Being

Remarcăm în Thinking and Being o tentativă ambițioasă de a restabili unitatea dintre logica formală și actul psihologic al gândirii, o legătură ruptă de tradiția analitică încă de la Gottlob Frege. Punctul de plecare al lui Irad Kimhi este analiza legii non-contradicției: în timp ce Frege a separat normele logice de procesele mentale, Kimhi argumentează că nu putem înțelege de ce este imposibil să gândim o contradicție fără a recunoaște că gândirea și realitatea (ființa) partajează aceeași structură esențială. Autorul propune o viziune originală asupra judecății, definită ca o „capacitate duală”, care refuză distincția dintre subiectiv și obiectiv în favoarea unei unități fundamentale.

Suntem de părere că această lucrare reevaluează curriculumul clasic de logică și metafizică, extinzând cadrul propus de Frege on Thinking and Its Epistemic Significance de Pieranna Garavaso. Dacă volumul lui Garavaso investighează nuanțele anti-psihologismului fregean, Kimhi merge mai departe, operând o ruptură radicală de această moștenire prin date noi din exegeza textelor lui Aristotel și Kant. Stilul este dens, specific monografiilor de la Harvard University Press, însă argumentația este structurată pentru a clarifica probleme de conștiință de sine și limbaj. Lucrarea se distinge de Frege de Charles Travis prin faptul că nu se limitează la izolarea „logicului”, ci caută să explice cum „a fi” și „a gândi” sunt manifestări diferite ale aceleiași realități, oferind o sinteză între tradiția analitică și cea continentală, similară eforturilor din Phenomenology of Thinking.