Things Remembered and Things Forgotten

Ne-a atras atenția, încă de la primele pagini, modul în care Kyoko Nakajima folosește imaginația ca pe un instrument de precizie chirurgicală pentru a recupera fragmente dintr-o istorie pe care Japonia contemporană pare să o fi îngropat sub straturi de beton și neon. Vocea narativă din Things Remembered and Things Forgotten nu este una stridentă; dimpotrivă, remarcăm o eleganță sobră și o ușurință înșelătoare a stilului care maschează profunzimea traumelor explorate. Cele zece povestiri incluse în acest volum funcționează ca niște flash-uri ce iluminează cicatricile lăsate de război și ocupație în memoria colectivă a locuitorilor din Tokyo.

Subliniem prezența unei atmosfere de „bântuire” discretă, unde spiritele trecutului nu sunt elemente de horror, ci martori tăcuți ai unor tradiții care se sting și ai unor clădiri pierdute în fața modernizării accelerate. Cine a citit The Bells of Old Tokyo de Anna Sherman va recunoaște aici aceeași fascinație pentru geografia sentimentală a orașului și pentru modul în care timpul transformă spațiul urban, însă acolo unde Sherman explorează istoria prin sunet și cartografie, Nakajima alege să sondeze interioritatea unor personaje afectate de o amnezie culturală profundă. De asemenea, spre deosebire de abordarea documentară din Tattered Kimonos in Japan, acest volum de beletristică preferă nuanțele subtile și metafora pentru a vorbi despre supraviețuire și uitare.

Experiența lecturii este marcată de un ritm contemplativ, oferind cititorului răgazul necesar pentru a reflecta la ceea ce înseamnă pierderea identității în fața progresului. Traducerea semnată de Ginny Takemori și Ian MacDonald păstrează intactă delicatețea prozei originale, reușind să transmită acea stare de melancolie specifică literaturii japoneze de cea mai bună calitate.