Things Can Only Get Better

Impactul epocii Thatcher asupra conștiinței colective britanice a fost atât de profund încât a generat o generație întreagă de „supraviețuitori” politici, marcați de o opoziție viscerală și de un umor autoironic salvator. Things Can Only Get Better se deschide cu imaginea simbolică a lui Margaret Thatcher apărând în fața camerelor și făcând semnul victoriei invers — o gafă care, în ochii autorului, a devenit metafora perfectă pentru modul în care poporul britanic a fost tratat timp de aproape două decenii. Notăm cu interes cum John O'Farrell transformă trauma politică a unui susținător laburist într-o confesiune hilară despre eșecul sistematic. Găsim în această carte nu doar o cronică a înfrângerilor electorale, ci și o analiză a modului în care idealismul se lovește de realitatea pragmatică: de la pictatul pe față în cadrul protestelor antinucleare, până la munca de culise din Camera Comunelor. Cine a apreciat portretul onest din Must Labour Always Lose? va găsi aici aceeași profunzime biografică, aplicată însă unui context mult mai personal și infuzat cu un spirit comic acid. Autorul ne conduce prin labirintul campaniilor electorale pierdute, explicând cu o onestitate brutală cum s-a simțit să fii în tabăra care pierde constant timp de 18 ani. Stilul narativ este alert, transformând dezbaterea politică într-o serie de anecdote cinematografice care demonstrează că, uneori, singura armă împotriva unei realități politice deprimante este capacitatea de a râde de propriile convingeri. Descoperim o perspectivă unică asupra politicii britanice, scrisă de omul care a trecut de la împărțirea de pliante din ușă în ușă la scrierea discursurilor pentru liderii partidului, fără a-și pierde speranța că lucrurile se pot schimba în bine.