Thessaly

La prima vedere, Thessaly pare a fi un exercițiu intelectual de filosofie clasică transpus în ficțiune, însă cititorul descoperă rapid o epopee multifațetată care sfidează orice barieră de gen literar. Apreciem curajul cu care Jo Walton transformă ideile abstracte ale lui Platon într-o realitate palpabilă, situată pe insula Thera. Aici, zeii nu sunt doar spectatori, ci arhitecți și participanți activi: Atena populează „Orașul Just” cu mii de copii și învățați din epoci disparate — de la umaniștii Renașterii la mințile rigide ale epocii victoriene — asistați, într-un contrast fascinant, de roboți trimiși din viitorul îndepărtat.

Remarcăm sistemul unic de construcție a lumii, unde „magia” este de fapt voința divină ce se lovește de imprevizibilul naturii umane. Tehnologia și filosofia se contopesc atunci când Apollo, fratele Atenei, decide să renunțe la nemurire pentru a experimenta durerea și iubirea ca muritor. Ritmul narativ amintește de densitatea ideatică din lucrările lui Adrian Tchaikovsky, dar structura este mult mai intimă, concentrată pe evoluția etică și emoțională a personajelor în fața eșecului utopiei. Față de abordările mitologice mai liniare, precum cele din The Maze of Minos, Thessaly extinde miza de la supraviețuirea fizică la cea a spiritului uman.

Această trilogie adunată într-un singur volum reprezintă o evoluție firească față de preocupările anterioare ale autoarei. Dacă în Among Others Jo Walton explora puterea vindecătoare a lecturii, iar în Ha'penny analiza mecanismele puterii politice, în Thessaly ea combină aceste teme într-o analiză magistrală a condiției umane. Este o lucrare care demonstrează că nicio regulă, fie ea și divină, nu poate suprima complexitatea liberului arbitru.