Theophilos

La o primă vedere, Theophilos ar putea părea o simplă reconstituire istorică a lumii primului secol, o încercare de a umple lacunele textelor biblice. Însă, pe măsură ce înaintăm în lectura acestui volum semnat de Michael D O'Brien, descoperim o analiză psihologică profundă a omului modern, deghizată în haina unui medic grec din antichitate. Theophilos nu este un pelerin mânat de speranță, ci un sceptic riguros, un spirit educat în tradiția empirică, pentru care relatările fiului său adoptiv, Luca, despre un anume „Christos” par a fi simptomele unei rătăciri intelectuale periculoase. Apreciem modul în care autorul construiește această căutare nu doar ca pe un periplu geografic prin marile civilizații ale epocii, ci ca pe o confruntare între certitudinile rațiunii și misterul credinței. Deși secțiunea de titluri similare nu menționează alte opere, cine a parcurs romanele cu tematică istoric-religioasă ale unor autori precum Lew Wallace va recunoaște aici grija pentru detaliul de epocă și rigoarea contextului roman. Totuși, ceea ce distinge această operă de la Ignatius Press este refuzul de a oferi convertiri facile. Theophilos rămâne până târziu fidel propriilor instrumente de analiză: medicina și filosofia. Descoperim aici o scriitură contemplativă, care nu grăbește procesul de transformare al personajului. Tensiunea nu rezidă în spectacolul exterior al Imperiului Roman, ci în dialogul interior al unui tată care iubește, dar nu înțelege. Este un roman despre puterea mărturiei și despre modul în care „a vedea” nu este întotdeauna suficient pentru a crede, subliniind că adevărata cunoaștere necesită adesea o deschidere dincolo de limitele simțurilor.