The Z Murders: British Library Crime Classics

În tradiția stabilită de No Dust in the Attic de Anthony Gilbert, acest roman transformă spațiul tranzitoriu al călătoriei cu trenul într-un decor al terorii iminente. Observăm aceeași tensiune a crimei feroviare, unde asasinul este mereu cu un pas înainte, însă J. Jefferson Farjeon plasează miza într-un context mult mai sinistru. Richard Temperley ajunge la Londra pe o ceață deasă. Se refugiază într-un hotel. Lângă el, un pasager de pe tren adoarme definitiv. Un foc de armă. O femeie misterioasă care fuge. Un singur indiciu rămâne: litera Z, dintr-un smalț roșu ca sângele. Remarcăm rapiditatea cu care autorul trece de la atmosfera statică a hotelului la o urmărire frenetică prin țară. Dacă în Mystery in White Farjeon explora izolarea provocată de zăpadă, aici folosește dinamismul transportului public pentru a amplifica paranoia. Stilul este tăios. Propozițiile sunt scurte, ca niște rafale. Merită menționat că autorul, un maestru al suspansului apreciat de Dorothy L. Sayers, stăpânește perfect mecanismul „vânătorii”. Spre deosebire de ritmul așezat din Seven Dead sau Thirteen Guests, The Z Murders funcționează ca un motor turat la maximum. Urmărim o cursă disperată cu taxiuri și trenuri, unde fiecare oprire poate însemna o nouă victimă a unui criminal în serie calculat. Este o piesă esențială din seria British Library Crime Classics, demonstrând de ce Farjeon a fost o sursă de inspirație pentru însuși Alfred Hitchcock.