The White Rock

Cititorul care a apreciat legăturile temporale și destinele feminine interconectate din The Bass Rock de Evie Wyld va găsi în această lucrare o structură similară — dar într-un context geografic și cultural diferit, unde misticismul mexican înlocuiește coasta scoțiană. Reținem în The White Rock o ambiție narativă remarcabilă, unde Anna Hope abandonează liniaritatea pentru a construi un mozaic al suferinței și rezilienței umane. Găsim în centrul cărții o stâncă sacră de pe coasta Pacificului, un punct fix într-o lume în continuă schimbare, care atrage ca un magnet patru suflete aflate la răscruce de-a lungul a patru secole. Notăm cu interes felul în care autoarea împletește perspective atât de diverse: de la ofițerul spaniol din 1775 care își pierde mințile în pragul cuceririi, la o fată indigenă Yoeme forțată să supraviețuiască în numele progresului, până la un star rock american din 1969 și o scriitoare contemporană care își vede căsnicia destrămându-se în 2020. Dacă în The Ballroom sau Wake autoarea explora traumele istorice și fragilitatea dragostei într-un cadru mai restrâns, aici ea extinde această investigație asupra timpului însuși. Ritmul este unul contemplativ, aproape hipnotic, invitând la o reflecție asupra modului în care poveștile noastre personale ecouă prin secole. Este un roman polițist al sufletului și al memoriei colective, unde fiecare personaj se află la sfârșitul unei lumi pe care a cunoscut-o, încercând să descifreze ce urmează.