The Whistling

Traducerea din limba engleză a acestui roman aduce în fața cititorului român o atmosferă de un gotic pur, unde izolarea geografică se împletește cu tăcerile traumatice. Putem afirma că The Whistling nu este doar o poveste cu fantome, ci o explorare a doliului și a secretelor care refuză să rămână îngropate. În centrul narațiunii o găsim pe Elspeth, care ajunge pe o insulă scoțiană izolată pentru a îngriji o fetiță mută, Mary. Reținem senzația de neliniște care se instalează încă de la primele pagini: păpuși care apar în locuri neașteptate, cântece de leagăn care răsună prin holurile goale și un fluierat sinistru care străpunge zgomotul furtunii. Ca și în The Silent Companions de Laura Purcell, Rebecca Netley explorează tema prezențelor malefice în spații domestice claustrofobice, dar aici perspectiva diferă prin accentul pus pe folclorul insular și pe izolarea extremă a unei comunități care preferă tăcerea în fața adevărului. Dacă în Monstrous Tales autoarea experimenta cu forme scurte de proză horror, aici ea își extinde viziunea într-un roman polițist cu elemente supranaturale, unde fiecare umbră pare să aibă o explicație istorică și dureroasă. Stilul este deliberat, cu o construcție lentă a tensiunii, evitând șocurile ieftine în favoarea unei atmosfere care apasă asupra cititorului asemenea ceții scoțiene. Credem că forța cărții rezidă în capacitatea de a transforma obiecte inocente în simboluri ale terorii, forțându-ne să ne întrebăm, alături de protagonistă, unde se termină durerea pierderii și unde începe influența a ceva mult mai întunecat.