The Weeping Girl

Winnie Maas a murit pentru că s-a răzgândit. Imaginea unei tinere eleve, victimă a propriului profesor, bântuie comunitatea din Maardam de ani de zile. Arnold Maager este închis, dar adevărul rămâne fragil. Subliniem tensiunea care se acumulează în momentul în care fiica sa, Mikaela, împlinește optsprezece ani și pornește spre azilul din Lejnice pentru a-și confrunta tatăl. Apoi, tăcere. Mikaela dispare fără urmă. Remarcăm intervenția neașteptată a detectivei Ewa Moreno, aflată în vacanță, care se vede absorbită într-un vârtej de secrete vechi. Ritmul devine alert când însuși Maager se evaporă din instituție, urmat imediat de descoperirea unui corp neînsuflețit. Stilul are ceva din proza lui Lina Bengtsdotter, fără să fie o imitație — Håkan Nesser păstrează o răceală analitică superioară, concentrându-se mai puțin pe trauma personală a detectivului și mai mult pe mecanismele vinovăției colective, similar cu atmosfera din For the Missing. Reținem că acest al optulea volum din The Van Veeteren series continuă explorarea răului cotidian, o temă recurentă în opera autorului. Dacă în Die Frau mit dem Muttermal Nesser analiza răzbunarea chirurgicală, aici, în The Weeping Girl, el descompune consecințele unei minciuni care a supraviețuit decenii. Este o cursă contra cronometru unde trecutul nu doar explică prezentul, ci îl devorează.