The Upstairs Room

Tradusă din limba engleză, această lucrare a lui Kate Murray Browne aduce în prim-plan o neliniște profundă, specifică spațiilor care ar trebui să ne ofere siguranță, dar care devin surse de alienare. The Upstairs Room nu este doar o poveste cu fantome în sensul clasic, ci o explorare a modului în care presiunile vieții moderne — ratele la bancă, ambițiile clasei de mijloc și fragilitatea relațiilor — se pot manifesta sub forma unor prezențe inexplicabile. Observăm cum Eleanor, mama a două fetițe, începe să se simtă fizic rău în noua casă, în timp ce soțul ei, Richard, își îndreaptă atenția către tânăra lor chiriașă, Zoe. Tensiunea se acumulează nu prin șocuri vizuale, ci printr-o atmosferă opresivă, alimentată de descoperirea numelui „Emily” mâzgălit obsesiv pe pereții unei camere izolate.

În tradiția stabilită de Lauren Oliver în Rooms, acest roman reimaginează ideea de casă bântuită ca pe un spațiu unde viețile locatarilor actuali se intersectează dureros cu traumele celor de dinaintea lor. Dacă în alte scrieri similare accentul cade pe supranaturalul pur, Kate Murray Browne alege o abordare psihologică fină, amintind de The Unquiet House de Alison Littlewood prin felul în care transformă arhitectura domestică într-un personaj activ și amenințător. Ritmul este unul calculat, lăsând cititorul să se întrebe dacă bântuirea este reală sau dacă este pur și simplu produsul unei minți epuizate de izolare și responsabilități. Ne-a atras atenția modul în care autoarea folosește detaliile banale — o crăpătură în perete, un sunet înfundat — pentru a construi o stare de anxietate care persistă mult după închiderea cărții.