The Undivine Comedy

În The Undivine Comedy, observăm o schimbare radicală de paradigmă în studiile dantești: o metodologie care refuză să mai accepte necondiționat ghidajele hermeneutice pe care Dante însuși le-a integrat în poem. Teodolinda Barolini propune o structură de analiză care pornește de la „deteologizarea” textului, nu pentru a ignora dimensiunea spirituală, ci pentru a scoate la lumină mecanismele formale prin care autorul a construit o „ficțiune adevărată”. Materialul este organizat cronologic și tematic, urmărind evoluția de la începuturile narative până la dificultățile de încheiere (closure), analizând modul în care exigentele formale sunt adesea mascate de poet sub formă de ideologie.

Această abordare se distinge prin rigoarea cu care investighează mimesis-ul și „aventura poetică” a lui Dante, pe care Barolini o numește Ulisică. Lucrarea acoperă o arie similară cu Reading Dante's Commedia as Theology de Vittorio Montemaggi, dar cu o abordare care diferă fundamental: în timp ce Montemaggi insistă pe o lectură teologică detaliată a interacțiunii umane, Barolini încearcă să elibereze cititorul din „sala oglinzilor” creată de poet, oferind o perspectivă mult mai tehnică asupra naratologiei și timpului.

Poziționată în contextul operei sale, The Undivine Comedy continuă interogațiile din Dante's Poets, unde Teodolinda Barolini analiza atitudinea lui Dante față de alți poeti și limitele textualității. Dacă în lucrările anterioare se concentra pe relația dintre text și adevăr, aici miza devine demontarea structurii de autoritate a poemului pentru a înțelege cum a fost el „făcut”. Este o lectură esențială pentru a înțelege cum Dante a reușit să transforme teologia în narațiune pură.