The Twelve

Ce faci când umbrele trecutului nu mai rămân în întuneric, ci încep să îți ceară socoteală? În The Twelve, notăm cu interes o premisă brutală: un fost asasin din Belfast este bântuit, la propriu, de cele douăsprezece victime ale sale. Nu este doar o chestiune de conștiință, ci o prezență fizică, sufocantă, care îi dictează singura cale spre liniște: eliminarea celor care au ordonat crimele. Considerăm că Stuart Neville reușește aici o radiografie crudă a vinei într-un decor post-conflict unde granița dintre călău și victimă s-a dizolvat demult. Ritmul este sacadat, aproape febril. Fiecare pagină transmite o tensiune electrică, specifică unui om care nu mai are nimic de pierdut. Cititorul care a apreciat vânătoarea implacabilă și dilemele morale ale unui asasin retras din Sleeping Dogs de Thomas Perry va găsi aici aceeași atmosferă de asediu permanent — dar într-un context mult mai sumbru, marcat de supranatural și regrete politice. Dacă în Stolen Souls autorul se concentra pe teroarea victimelor traficului de persoane, aici mută reflectorul pe coșmarul intern al agresorului. The Twelve se poziționează ca piesa centrală a universului său literar, fiind mai viscerală decât seria cu Serena Flanagan și mai ancorată în istoria sângeroasă a Irlandei de Nord decât Blood Like Mine. Recomandăm această lectură pentru onestitatea cu care tratează imposibilitatea iertării.