The Stolen Hours: The Wild Isle Series, cartea 2

Simțim, încă de la primele pagini, asprimea vântului scoțian și izolarea unei comunități care trăiește la limita supraviețuirii. În The Stolen Hours, Karen Swan ne transportă în vara anului 1929, un moment de răscruce pentru locuitorii insulei St Kilda. Atmosfera de melancolie și anticipare a sfârșitului unei epoci te trimite cu gândul la Hame de Annalena McAfee, deși focalizarea lui Swan pe o idilă interzisă și pe presiunea socială a epocii marchează o voce proprie, mult mai orientată spre trăirile interioare ale unei femei captive între datorie și dorință. Reținem finețea cu care autoarea construiește dilema lui Mhairi MacKinnon: cea mai mare dintre cei nouă copii ai familiei, ea trebuie să aleagă între siguranța unei căsnicii aranjate pe insula Harris și iubirea imposibilă pentru Donald, cel care ar fi trebuit să îi fie doar protector. Ritmul lecturii este unul contemplativ, dar încărcat de o tensiune mută, pe măsură ce natura și istoria conspiră împotriva personajelor. Dacă în The Last Summer, primul volum al seriei, am asistat la primele fisuri în izolarea insulei, aici drama devine personală și urgentă. Karen Swan părăsește decorul urban din lucrări precum Christmas in the Snow pentru a explora o lume a tradițiilor rigide, unde orele „furate” împreună reprezintă singura formă de libertate înainte ca evacuarea din 1930 să schimbe totul definitiv. Ne-a atras atenția modul în care peisajul sălbatic nu este doar un decor, ci un participant activ la starea de spirit a protagonistei, amplificând sentimentul de claustrare în ciuda orizontului deschis.