The Silver Wind

Remarcăm în The Silver Wind o rafinare a stilului explorat anterior de Nina Allan în The Rift, autoarea consolidându-și poziția de voce distinctă în literatura speculativă contemporană. Într-o lume unde mecanismele fine ale orologeriei devin veritabile porți către dimensiuni paralele, construcția lumii nu se bazează pe decoruri grandioase, ci pe o tehnologie a intimității: ceasul ca dispozitiv de navigație temporală. Credem că forța acestui roman rezidă în felul în care transformă obiectele banale — un ceas Smith sau un Longines — în ancore ale unor realități care se ramifică sub ochii cititorului.

Sistemul magic propus de Nina Allan este unul al memoriei fluide. Nu avem de-a face cu o călătorie în timp convențională, ci cu o suprapunere de posibilități în care identitatea lui Martin Newland se fragmentează. Stilul are ceva din proza lirică și densă din The Name of the Wind: 10th Anniversary Deluxe Edition de Patrick Rothfuss, fără să fie o imitație — acolo unde Rothfuss construiește o mitologie a numelor, Allan construiește o mitologie a mecanismelor și a momentelor pierdute. Reținem o structură narativă care ne provoacă să chestionăm certitudinea faptelor: a fost un ceas de alamă găsit într-o casă veche sau un cadou de aniversare? Această incertitudine amintește de duelul epistolar din This is How You Lose the Time War de Amal El-Mohtar, ambele lucrări tratând timpul nu ca pe o linie dreaptă, ci ca pe un câmp de luptă emoțional unde trecutul și viitorul se contaminează reciproc.