The Shards

Suntem de părere că The Shards reprezintă o revenire spectaculoasă la genul ficțiunii contemporane cu accente de thriller psihologic, pe care Bret Easton Ellis îl stăpânește cu o precizie chirurgicală. După o absență de 13 ani din spațiul romanesc, autorul ne propune o narațiune densă, de aproape 600 de pagini, care funcționează ca un hibrid între memorii și suspans pur. Acțiunea ne transportă în Los Angeles-ul anului 1981, unde un grup de tineri dintr-un mediu ultra-privilegiat își consumă existența sub umbra amenințătoare a unui criminal în serie. Apreciem felul în care Ellis folosește această premisă nu doar pentru a genera tensiune, ci pentru a diseca, încă o dată, vidul emoțional al unei elite deconectate de realitate. Ca și Less Than Zero, noul roman explorează alienarea adolescenților din înalta societate, dar dintr-o perspectivă mult mai matură și nostalgică, unde vocea naratorului se confundă cu cea a autorului însuși. Dacă în Lunar Park am asistat la un experiment metaficțional ce flirta cu supranaturalul, în The Shards suntem martorii unei reconstrucții minuțioase a trecutului, unde detaliile culturale ale epocii — muzica, brandurile, restaurantele — devin fundalul unei traume colective. Stilul rămâne cel consacrat: o proză hipnotică, uneori clinică în detașarea sa, care reușește să fie simultan bântuitoare și surprinzător de amuzantă.