The Road Home

Descoperim aici, încă din primele pagini, imaginea unui bătrân a cărui memorie este la fel de aspră și de întinsă ca peisajul Nebraskăi pe care îl contemplă. În The Road Home, Jim Harrison ne invită să ascultăm nu una, ci cinci voci distincte ale familiei Northridge, fiecare încercând să dea un sens destinului propriu în timp ce forțe misterioase îi atrag inevitabil înapoi către rădăcini. Este o saga despre efortul de a trăi în acord cu pământul și de a muri cu demnitate, o temă recurentă în opera lui Harrison.

Subliniem modul în care autorul împletește marile traume ale istoriei americane, precum Wounded Knee, cu luptele intime ale personajelor sale. Ritmul lecturii este unul așezat, reflectând răbdarea necesară pentru a înțelege „generozitatea și furia naturii”. Stilul său este, așa cum ne-a obișnuit în Legends of the Fall sau The River Swimmer, unul visceral și profund ancorat în experiența senzorială. Dacă în A Really Big Lunch exploram bucuriile trupești, aici Harrison se apleacă asupra durerii iubirii și a vitalității artei ca forme de supraviețuire.

Cititorul care a apreciat portretul comunității de pionieri și peisajul magnific din Wolf Willow de Wallace Stegner va găsi aici o explorare similară a modului în care geografia modelează spiritul uman — dar într-un context marcat de o introspecție mai profundă asupra eșecurilor și pasiunilor familiale. Considerăm că forța acestui roman rezidă tocmai în capacitatea de a transforma o istorie locală într-o epopee universală despre iertare și întoarcerea acasă.