The Recognitions

Atmosfera acestui roman te trimite cu gândul la Carnival of Repetition de John Johnston, deși natura enciclopedică și ambiția de a radiografia întreaga cultură occidentală prin prisma falsului marchează o voce proprie, inconfundabilă în literatura secolului XX. Credem că The Recognitions nu este doar un roman, ci un labirint metafizic despre autenticitate într-o lume populată de măști. Apreciem modul în care William Gaddis construiește destinul lui Wyatt Gwyon, un artist care, dezamăgit de propria inspirație, alege să picteze copii impecabile ale maeștrilor flamanzi, doar pentru a vedea cum munca sa este exploatată de figuri sinistre precum Recktall Brown. Experiența lecturii este una de o densitate copleșitoare; frazele curg cu o erudiție care amintește de marii moderniști, însă tonul prefigurează neliniștea postmodernă. Nu este o narațiune care se lasă cucerită ușor, ci una care cere o imersiune totală în dialogurile sale polifonice și în decorurile ce se schimbă rapid între New York și Madrid. Asemenea lucrărilor lui James Joyce menționate în studiile critice ale lui Christopher J. Knight din Hints And Guesses, opera lui Gaddis funcționează prin acumulare și intertextualitate. Simțim cum autorul disecă mecanismele artei, religiei și finanțelor, transformând actul falsificării într-o metaforă pentru condiția umană modernă. Ediția de față, publicată de New York Review Books, redă cititorului contemporan un text care a fost mult timp marginalizat, dar care acum stă la baza canonului literar american postbelic.