The Prophets Agree

În volumul The Prophets Agree, Aaron W White propune o schimbare de paradigmă în studiul receptării Scripturii în Noul Testament. Observăm că, deși exegeza tradițională tinde să izoleze citatele din Profeții Mici întâlnite în Faptele Apostolilor, această lucrare argumentează că Luca utilizează sursa grecească a celor doisprezece profeți (LXX) ca pe un corpus unitar, esențial pentru structura narativă a cărții. Remarcăm deschiderea metodologică a autorului care, plecând de la cuvintele lui Iacov de la Conciliul din Ierusalim, investighează cum aceste texte fundamentează unitatea planului divin. Structura volumului este riguros academică, debutând cu o pledoarie pentru studiul Septuagintei în Fapte și continuând cu analize exegetice detaliate pe capitole. Primul capitol se concentrează pe revărsarea Duhului Sfânt (Ioel 3:1-5), în timp ce al doilea capitol analizează discursul lui Ștefan și referința la Amos 5:25-27, interpretată ca o privire retrospectivă asupra Exodului. Această abordare completează perspectiva oferită de The Minor Prophets in the New Testament de Prof Maarten J.J. Menken. În timp ce lucrarea lui Menken oferă o privire de ansamblu asupra funcției profeților în întreg Noul Testament, Aaron W White adâncește specificitatea narativă a Faptelor, demonstrând că citatele nu sunt simple ornamente, ci piloni ai teologiei mântuirii. De asemenea, lucrarea se distinge de Lexical Dependence and Intertextual Allusion in the Septuagint of the Twelve Prophets prin faptul că mută accentul de la dependența lexicală a traducerii grecești către impactul teologic și literar al acestor texte în contextul misiunii creștine timpurii.