The Party

Traducerea acestei ediții din limba engleză păstrează intactă forța vizuală a legendei Tomi Ungerer, oferind publicului român acces la o perspectivă acidă care s-ar fi putut pierde într-o adaptare prea liberă. Ne-a atras atenția modul în care The Party reușește să rămână relevantă, deși a fost concepută în anii '60 ca o critică la adresa elitei din Hamptons. Putem afirma că volumul funcționează ca un precursor fascinant al romanului grafic modern, unde fiecare pagină devine o scenă de teatru al absurdului.

Stilul are ceva din energia brută și unghiurile ascuțite pe care le regăsim în The Wild Party de Art Spiegelman, fără să fie o imitație — în timp ce Spiegelman mizează pe o estetică de gravură demonică pentru a ilustra o tragedie jazz-age, Ungerer folosește satira socială pură, transformând magnații și figurile proeminente în entități grotești care plutesc într-o negură de alcool și caviar. Apreciem în mod deosebit disonanța voită pe care artistul o creează între imaginile viscerale și descrierile scrise de mână, livrate într-un stil sec, aproape clinic, care identifică personajele prin statutul lor social.

Experiența de lectură este una de tip voyeuristic, un tur ghidat prin viciile unei clase privilegiate care, sub penița lui Ungerer, își pierde orice urmă de demnitate. Ritmul este dictat de alternanța dintre detaliul vizual încărcat și concizia ironică a textului, transformând parcurgerea celor 136 de pagini într-un exercițiu de demascare a vanității.