The One I Left Behind

Ritmul este unul alert, sacadat, impus de o urgență dublă: recuperarea memoriei și supraviețuirea imediată. The One I Left Behind ne aruncă direct în centrul unei traume care a înghețat timp de un sfert de secol. Putem afirma că Jennifer Mcmahon stăpânește arta de a transforma nostalgia anilor '80 într-un coșmar palpabil. Vara lui 1985 nu a fost despre libertate, ci despre teroarea semănată de Neptune, un ucigaș care livra dovezi anatomice pe treptele secției de poliție. Merită menționat modul în care autoarea construiește contrastul dintre Reggie, arhitecta controlată de astăzi, și fetița nesigură de atunci, prinsă într-o rețea de influențe toxice. Pe același raft cu Promise Not to Tell de Jennifer Mcmahon, această carte se distinge prin tensiunea psihologică a unei regăsiri imposibile: mama protagonistei revine din morți fără a aduce însă și liniștea. Notăm cu interes cum această lucrare rafinează temele explorate de autoare în The Night Sister sau The Children on the Hill. Dacă în acele volume accentul cădea pe legăturile de sânge și mistere cvasi-supranaturale, aici Jennifer Mcmahon apasă pedala unui realism brutal, axat pe consecințele trădării. Este o explorare a modului în care secretele din copilărie ne modelează structura interioară, la fel de rigid precum planurile unei clădiri proiectate de Reggie. Trecutul nu este doar amintire, ci un urmăritor activ care refuză să rămână în urmă.