The Old Boys

Ne aflăm în fața unei adunări de bărbați la vârsta a treia, unde aerul este greu de nostalgia și resentimentele unei tinereți demult apuse. Prima scenă din The Old Boys ne introduce în universul închis al unei asociații de foști elevi, unde alegerea unui nou președinte devine pretextul declanșării unui război de uzură psihologică. Sub penelul lui William Trevor, ceea ce pare o simplă formalitate administrativă se transformă într-o radiografie acidă a naturii umane, unde septuagenarii reiau, cu o precizie dureroasă, ierarhiile și conflictele din curtea școlii. Subliniem modul în care autorul reușește să extragă tragismul din banal, oferind personajelor sale o demnitate fragilă în ciuda micimii obsesiilor lor. Atmosfera te trimite cu gândul la The Children Of Dynmouth, deși aici răul nu este unul exterior și amenințător, ci unul domestic, izvorât din incapacitatea de a lăsa trecutul în urmă. Dacă în Cheating at Canasta memoria era un refugiu tandru în fața declinului, în The Old Boys ea este o armă folosită pentru a regla conturi vechi de decenii. Reținem finețea cu care William Trevor construiește dialogurile, capturând acel amestec britanic de politețe extremă și cruzime subtilă care marchează întreaga sa operă timpurie.