The Night Always Comes

Observăm în deschiderea acestui roman o imagine a epuizării absolute: Lynette, o femeie de nici treizeci de ani, jonglează cu multiple joburi și un credit dezastruos, totul pentru a ancora simbolic și fizic existența familiei sale de o singură certitudine — casa în care locuiesc. The Night Always Comes nu este doar o cronică a supraviețuirii, ci o odisee frenetică desfășurată pe parcursul a doar patruzeci și opt de ore, în care Portland devine un personaj ostil, transformat de o gentrificare nemiloasă care nu mai lasă loc celor vulnerabili. Ne-a atras atenția modul în care Willy Vlautin refuză sentimentalismul, preferând o proză precisă, aproape chirurgicală, pentru a descrie spirala descendentă a unei femei forțate să facă alegeri periculoase atunci când promisiunile materne se destramă. Cei care au parcurs Dream House de Valerie Laken vor fi pregătiți pentru această explorare a modului în care spațiul locativ devine un câmp de luptă pentru identitate și clasă socială, însă acolo unde Laken folosește accente de suspans domestic, Vlautin mizează pe un realism crud, specific literaturii sale despre America marginalizată. Cartea se situează în continuarea temelor explorate în Lean on Pete, unde autorul analiza tot fragilitatea celor lăsați în urmă, dar aici miza este mutată de pe umerii unui adolescent pe umerii unei femei care înțelege că 'Visul American' a devenit, pentru mulți, o promisiune goală. Este un roman polițist atipic, unde crima este însăși structura economică a orașului.