The Mouthless Dead: 'Completely addictive' Jonathan Coe

Simțim de la primele pagini o atmosferă apăsătoare, saturată de ceața și ambiguitatea morală a Angliei interbelice. În The Mouthless Dead, Anthony Quinn nu doar reconstruiește un fapt divers, ci orchestrează o incursiune psihologică într-unul dintre cele mai bizare cazuri judiciare din istoria Marii Britanii: uciderea Juliei Wallace. Premisa este aproape matematică în precizia ei: un mesaj telefonic primit la un club de șah, o adresă care nu există și o soție găsită moartă într-un salon încuiat, în timp ce soțul își construia, metodic, un alibi prin interacțiuni cu trecătorii și poliția. Suntem de părere că forța acestui roman stă în modul în care Quinn folosește experiența sa de critic de film pentru a „filma” literar Liverpool-ul anului 1931, alternând cadrele cu o perspectivă târzie, din 1947, când secretele încep să iasă la suprafață pe puntea unui vas de croazieră. Ca și în Checkmate de Mark Russell, este explorată mecanica alibiului și a mesajului misterios de la „Mr Qualtrough”, dar Quinn diferă prin profunzimea studiului de personaj și prin integrarea melancoliei specifice operei sale. Dacă în London, Burning autorul analiza o națiune divizată la finalul anilor '70, aici se apleacă asupra intimității distruse a unei familii aparent banale. Stilul este elegant, tipic pentru Anthony Quinn, evitând senzaționalismul în favoarea unei tensiuni care crește gradual, culminând cu un final unde ritmul devine aproape insuportabil.