The Mountain that Eats Men

Găsim în această carte o perspectivă cutremurătoare asupra modului în care resursele naturale pot dicta destinul unei întregi națiuni, pornind de la un detaliu brutal de concret: Alicia, o copilă de 14 ani, coboară zilnic în galeriile întunecate ale muntelui Cerro Rico pentru a-și întreține familia. Suntem de părere că The Mountain that Eats Men reușește să transforme datele istorice secu despre minele de argint din Potosí într-o narațiune umană vibrantă, unde frumusețea melancolică a Anzilor se lovește de realitatea dură a exploatării postcoloniale.

Autorul Ander Izagirre, cunoscut pentru reportajele sale de profunzime din National Geographic, folosește tehnica jurnalismului narativ pentru a documenta un munte care, după secole de „hrănit” visteriile spaniole, este acum la un pas de colaps structural. Notăm cu interes organizarea volumului în cinci capitole care ne poartă de la aura legendară a comorilor fabuloase spre realitatea sumbră a „Gropii de gunoi” și, în final, către figura „Diavolului” care guvernează superstițiile minerilor. Această lucrare continuă preocuparea lui Izagirre pentru problemele Americii Latine, temă explorată și în ediția sa germană Der Berg, der Menschen frisst, unde analizează circuitul global al materiilor prime.

Pe aceeași linie cu Potosi de Kris Lane, care oferă o bază istorică solidă despre ascensiunea și declinul orașului, volumul de față se diferențiază prin accentul pus pe experiența umană imediată și pe costul social actual. În timp ce alte lucrări similare se concentrează pe cartografie sau pe conflictele de epocă dintre basci și vicuñas, Ander Izagirre ne oferă o cronică vie a supraviețuirii, transformând o zonă geografică într-un personaj colectiv tragic.