The Looking Glass House

În The Looking Glass House, vocea narativă nu aparține fetiței curioase care cade în vizuina iepurelui, ci unei prezențe mult mai austere și pământene: Mary Prickett. Suntem de părere că această alegere oferă o perspectivă fascinantă și ușor inconfortabilă asupra idilicului Oxford victorian din 1862. Mary, o guvernantă săracă și lipsită de frumusețe, se trezește captivă într-o lume a privilegiului, unde elevele sale par să înțeleagă mai mult despre realitate decât ea însăși. Subliniem modul în care Vanessa Tait construiește tensiunea psihologică; nu este doar o reconstituire istorică, ci un studiu despre invidie și dorința disperată de a fi remarcat.

Observăm cum figura lui Charles Dodgson, cunoscut lumii întregi sub pseudonimul Lewis Carroll, este filtrată prin ambiția lui Mary de a-i deveni muză. Dacă Still She Haunts Me de Katie Roiphe v-a captivat prin explorarea relației misterioase dintre matematician și tânăra Alice, această carte extinde experiența în direcția unei drame domestice întunecate, unde jocurile de putere se desfășoară sub masca bunelor maniere. Tonul este contemplativ, reflectând contrastul dintre puritatea poveștilor spuse pe râu și obsesia distructivă a unei femei care vrea să schimbe cursul istoriei literare în favoarea sa. Față de cel de-al doilea roman al său, The Pharmacist's Wife, unde Tait explorează secretele unei comunități restrânse, aici autoarea revine la rădăcinile propriei moșteniri familiale, oferind o profunzime emoțională care transformă mitul lui Alice într-o realitate palpabilă și, uneori, amară.