The Lodger

La o primă vedere, The Lodger pare a fi un simplu roman polițist de epocă, însă cititorul descoperă rapid o explorare viscerală a doliului și a traumelor colective dintr-o Londră a anului 1919, un oraș al fantomelor și al absențelor. Reținem atmosfera apăsătoare a unei metropole care încă își plânge bărbații plecați pe front, un decor unde granița dintre realitate și coșmar devine poroasă pentru Grace Armstrong. Găsim în această carte o protagonistă forțată să confrunte nu doar dispariția misterioasă a prietenei sale, Elizabeth, găsită în apele reci ale Tamisei, ci și reapariția obsesivă a logodnicului său, declarat dispărut în misiune. Merită menționat că Helen Scarlett folosește misterul morții chiriașei familiei Armstrong ca pe un vehicul pentru a pătrunde în zonele obscure ale societății edwardiene, unde secretele vechi sunt la fel de periculoase ca prezentul incert. În tradiția lui Simone St James și a volumului The Other Side of Midnight, acest roman reimaginează Londra postbelică nu doar ca pe un spațiu istoric, ci ca pe unul bântuit, unde spiritismul și trauma se întrepătrund. Dacă în The Deception of Harriet Fleet autoarea explora misterul victorian din County Durham, aici ea transferă acea tensiune gotică în inima capitalei britanice. Stilul este unul cinematic, cu un ritm care alternează între introspecția melancolică și urgența unei investigații ce amenință să distrugă reputații bine păzite. The Lodger confirmă talentul autoarei de a construi suspans în jurul unor personaje feminine complexe, prinse într-o rețea de minciuni ce se întinde mult dincolo de zidurile casei lor.