The Lizard King

Imagineați-vi-l pe Jim Morrison nu pe o scenă învăluită în fum, ci în fața unui reportofon, articulat și surprinzător de lucid, încercând să explice unde se termină poetul și unde începe șamanul dionisiac. Relația dintre Jerry Hopkins și subiectul său nu este una de simplă observație; ca fost corespondent Rolling Stone care l-a intervievat direct pe solistul trupei The Doors, Hopkins scrie din interiorul fenomenului. Subliniem faptul că această conexiune personală îi permite să treacă de masca de 'erotic politician' pentru a recupera dimensiunea umană a celui care a devenit, post-mortem, un obiect de cult.

Notăm cu interes cum The Lizard King reușește să deconstruiască aura mistică prin publicarea integrală a unor interviuri istorice. Ca și Jim Morrison de Stephen Davis, această biografie transformă documentele și mărturiile directe într-o narațiune fluidă, însă Hopkins adaugă o rigoare jurnalistică ce refuză să alimenteze fanteziile nefondate despre moartea artistului în Paris. În contextul operei sale, această lucrare rafinează portretul schițat anterior în Elvis sau The Jimi Hendrix Experience, Hopkins demonstrând aceeași fascinație pentru iconoclaștii care și-au consumat existența la intensitate maximă. Dacă în alte scrieri autorul explora excesul, aici el caută regretul și vulnerabilitatea din spatele idealurilor nerealiste ale anilor '60. Stilul este alert, documentat, iar cele 80 de fotografii incluse funcționează ca o ancoră vizuală într-o epocă a viselor frânte.