The Infinity Sessions

În ediția de față, The Infinity Sessions, publicată de Lsu Press, descoperim un proiect ambițios de „traducere” a structurilor auditive în versuri. Subliniem modul în care Tr Hummer reușește să transpună sincopa jazzului și melancolia blues-ului într-un ciclu poetic care nu doar descrie muzica, ci îi împrumută mecanismele interne de improvizație. Autorul nu se limitează la o observație exterioară, ci intră într-un dialog direct cu figuri emblematice, adesea uitate, precum Jimmie Lunceford sau Big Maybelle Smith, oferindu-le o prezență literară vie.

Această lucrare extinde cadrul propus de Black Music, Black Poetry de Gordon E. Thompson, aducând o perspectivă personală, de practicant al instrumentului, asupra modului în care identitatea muzicianului se formează în „creuzetul improvizației”. Dacă în The Muse in the Machine autorul analiza teoretic legătura dintre poezie, rasă și politică, în The Infinity Sessions el pune în practică aceste idei, transformând versul într-o extensie a saxofonului. Ne-a atras atenția în mod deosebit modul în care Hummer navighează între estetica abstractă a lui Sun Ra și durerea concretă a blues-ului, păstrând o rigoare formală care amintește de temele efemerității explorate anterior în Ephemeron.

Comparativ cu abordarea academică din Jazz and Literature, volumul lui Hummer este o experiență viscerală. Ritmul textului este alert, surprinzător prin schimbările de tonalitate, și reflectă o stăpânire a nuanțelor care transformă fiecare poem într-o „înregistrare” a memoriei culturale americane. Este o sinteză matură a preocupărilor sale de o viață, unde muzica nu este doar subiect, ci însăși metoda de compoziție.