The High Places: Winner of the International Dylan Thomas Prize 2017

Ne-a atras atenția, încă de la primele pagini, modul în care Fiona McFarlane reușește să distileze neliniștea în structuri narative aparent calme, dar profund perturbatoare. În această colecție de povestiri, vocea narativă nu se mulțumește să observe, ci sondează cu o precizie chirurgicală mecanismele prin care grija se transformă în constrângere, iar afecțiunea devine o formă de control. Dacă The Beautiful Indifference de Sarah Hall v-a captivat prin precizia evocării peisajelor încărcate de o violență mocnită, The High Places extinde această experiență în direcția unei explorări psihologice unde decorul australian devine un personaj activ, aproape mitic.

Subliniem că acest volum reprezintă o evoluție firească față de debutul său, The Night Guest. În timp ce primul său roman se concentra pe izolarea unei văduve într-o casă de pe coastă, The High Places fragmentează această tensiune în multiple scenarii, demonstrând o agilitate stilistică remarcabilă. Merită menționat că autoarea păstrează acea aplecare către macabru care a consacrat-o, dar o rafinează aici prin inserții de suprarealism discret. Spre deosebire de lucrările sale ulterioare, precum The Sun Walks Down sau Highway Thirteen, unde narațiunea tinde spre o construcție de tip frescă istorică sau mozaic social, povestirile de față rămân ancorate în intimitatea fragilă și adesea bizară a individului pus în fața neprevăzutului.