The Great Wide Open

La prima vedere, The Great Wide Open pare a fi cronica unei cariere literare în efervescentul New York al anilor '80, însă ceea ce descoperim sub stratul profesional este o explorare viscerală a modului în care ne amprentează trauma familială. Douglas Kennedy construiește aici o epopee americană intimă, unde Alice Burns, o editoare aflată în fața unui manuscris despre dezintegrarea familiei, realizează că propria ei viață oglindește dureros ficțiunea pe care o corectează. Suntem de părere că forța acestui text rezidă în capacitatea autorului de a pendula între spații geografice și temporale diferite — de la sexismul mediului universitar de elită la atmosfera melancolică a Irlandei rurale — fără a pierde firul roșu al identității personale.

Atmosfera te trimite cu gândul la A Window Opens, de Elisabeth Egan, deși perspectiva lui Douglas Kennedy marchează o voce proprie, mult mai ancorată în realismul psihologic dens și în greutatea deciziilor care ne definesc destinul. În timp ce Alice din romanul lui Egan navighează presiunile modernității și ale succesului social, protagonista lui Kennedy se confruntă cu o întrebare mult mai fundamentală: este nefericirea o alegere sau un moștenire genetică? Stilul este evocativ, aproape hipnotic, reușind să surprindă acea durere specifică pe care doar cei apropiați o pot provoca. Descoperim aici o saga ambițioasă despre măștile pe care le purtăm și despre curajul de a privi în urmă către o familie care s-a prăbușit sub greutatea propriilor minciuni, totul pe fundalul unei Americi care se transformă radical sub administrația Reagan.