The Good, The Bad and The Multiplex

Descoperim în The Good, The Bad and The Multiplex un dialog efervescent între indignarea cinefilului pasionat și rigoarea analitică a criticului de profesie. Mark Kermode nu se mulțumește să observe starea cinematografiei contemporane, ci construiește o pledoarie viscerală împotriva mediocrității care a pus stăpânire pe marile ecrane. Apreciem modul în care textul reușește să transforme frustrarea spectatorului — cel care stă într-o sală de cinema supraevaluată și subdotată — într-o critică sistemică a modului în care Hollywood-ul livrează conținut. Complementar lui The End of Cinema as We Know It de Cheryl Meyer din aceeași perioadă artistică, dar cu o perspectivă mult mai combativă și orientată spre experiența directă a publicului, volumul lui Kermode refuză resemnarea teoretică în favoarea unei analize aplicate pe 'măruntaiele' industriei. Dacă în Mark Kermode's Surround Sound autorul se concentra pe relația simbiotică dintre muzică și imagine, iar în Hatchet Job Love Movies, Hate Critics explora dinamica adesea incendiară dintre critic și operă, aici focusul se mută pe spațiul multiplexului și pe tehnologiile forțate, precum 3-D-ul, care promit imersiune dar oferă adesea doar dureri de cap. Ritmul scriiturii este alert, alternând momente de umor acid cu date tehnice despre distribuție și proiecție, oferind o lectură care se simte la fel de vie ca o discuție aprinsă la ieșirea din sala de cinema.