The Gloaming

Suntem de părere că The Gloaming se construiește ca o narațiune stratificată, unde granița dintre basmul întunecat și realitatea dură a pierderii este aproape invizibilă. Structura cărții ne poartă printr-o cronologie marcată de inevitabilitatea destinului: pe o insulă izolată, fiecare locuitor știe că sfârșitul său înseamnă transformarea literală în statuie de piatră. Această premisă oferă o perspectivă melancolică asupra existenței, transformând geografia locului într-un cimitir de amintiri minerale. Construcția lumii este dominată de un sistem magic organic și necruțător. Magia nu este un instrument la îndemâna personajelor, ci o forță a naturii care cere tribut. Părinții Marei — un boxer și o balerină — au ales insula ca refugiu, sperând că izolarea îi va proteja, însă universul creat de Kirsty Logan demonstrează că nicio barieră nu poate opri „plata” pe care marea o pretinde. Atmosfera este una de realism magic dens, unde prezența misterioasei Pearl devine catalizatorul unei rebeliuni împotriva tradiției pietrificării. Amintește de A Curse for the Homesick de Laura Brooke Robson prin tema blestemului care transformă oamenii în piatră și impactul devastator asupra relațiilor de familie, dar se diferențiază prin accentul pus pe identitatea queer și pe modul în care iubirea poate rescrie un mit străvechi. În contextul operei sale, The Gloaming continuă explorarea feminității și a supranaturalului regăsită în Now She is Witch și Things We Say in the Dark, însă aici Kirsty Logan înlocuiește teroarea pură cu o frumusețe elegiacă, explorând doliul cu o sensibilitate aparte care transformă suferința în artă narativă.