The Geometer Lobachevsky: Shortlisted for the 2023 Walter Scott Prize and the 2023 Kerry Group Novel of the Year

Găsim în The Geometer Lobachevsky o imagine de o stranietate melancolică: un specialist sovietic în calcul diferențial care, în loc să rezolve ecuații abstracte, măsoară adâncimea turbăriilor din centrul Irlandei anului 1950. Nikolai Lobachevski nu este un geniu, dar posedă acea intuiție a supraviețuirii specifică omului strivit de angrenajul statului totalitar. Când o telegramă sosită de la Leningrad îi ordonă întoarcerea pentru o „numire specială”, el înțelege imediat subtextul fatal și alege exilul tăcut pe o insulă izolată din estuarul râului Shannon. Aici, matematica se lovește de realitatea dură a pietrei și a algelor marine, iar frica de moarte devine o constantă a peisajului.

Stilul lui Adrian Duncan este marcat de ceea ce criticii numesc un „laconism lugubru”, o precizie aproape inginerească aplicată emoțiilor umane. Pe același raft cu How Far It Is to Tomorrow... de Nikita N. Moiseev, această carte se distinge prin modul în care transformă infrastructura și geografia în piloni ai identității naționale și personale. Dacă în lucrări anterioare precum A Sabbatical in Leipzig, Duncan explora singurătatea prin prisma artei și a spațiului urban, aici el mută accentul pe relația dintre om și pământul care îl adăpostește sau îl respinge. Este un roman despre greutatea tăcerii și despre felul în care un om învățat cu rigoarea cifrelor trebuie să învețe rigoarea supraviețuirii într-o comunitate care trăiește la limita subzistenței. Apreciem în mod deosebit felul în care Duncan evită dramatismul facil, preferând să lase tensiunea să se acumuleze în detaliile tehnice ale muncii de teren și în observațiile antropologice subtile ale unui străin care știe că nu se mai poate întoarce niciodată acasă.