The Friendly Ones

Vocea narativă a lui Philip Hensher în The Friendly Ones se distinge printr-o capacitate remarcabilă de a orchestra destine colective fără a sacrifica intimitatea trăirilor individuale. Romanul nu este doar o cronică de familie, ci o examinare a modului în care istoria mare — cu violențele și opresiunile sale din subcontinentul indian — se infiltrează în liniștea domestică a unui oraș englezesc precum Sheffield. Ne-a atras atenția modul în care autorul folosește un simplu grătar de duminică drept catalizator pentru o legătură ce se va întinde pe parcursul a zeci de ani între familia lui Nazia și Sharif și cea a retrasului doctor Spinster. Subliniem finețea cu care sunt puse în oglindă traumele: pe de o parte, secretele unei emigrări forțate de război și crimă, iar pe de altă parte, rana tăcută a unei familii locale al cărei fiu a ales să dispară. Stilul are ceva din proza densă și atentă la detalii istorice a lui Tracy Chevalier în At the Edge of the Orchard, fără să fie o imitație — în timp ce Chevalier explorează rădăcinile fizice și asprimea pământului, Hensher se concentrează pe rădăcinile identitare și pe modul în care „celălalt” devine, prin proximitate și empatie, o oglindă a propriei salvări. Experiența lecturii este una a descoperirii treptate; ritmul nu este precipitat, ci așezat, lăsând spațiu personajelor să crească și să dea sens unei națiuni formate din straturi suprapuse de memorie și speranță. Este o lucrare de o amploare impresionantă, scrisă în limba engleză, care reușește să transforme sociologia unei comunități în literatură de o mare forță emoțională.