The Ends: The Anomaly Quartet

La prima vedere, volumul semnat de James Smythe pare a fi un exercițiu post-apocaliptic clasic despre supraviețuire, însă cititorul descoperă rapid o meditație profundă asupra sensului pe care moartea îl conferă vieții. În The Ends, concluzia seriei The Anomaly Quartet, autorul ne plasează într-un viitor în care procesul biologic al trecerii în neființă a încetat să mai existe, după ce o entitate cosmică misterioasă a cuprins Terra. Reținem finețea cu care Smythe construiește atmosfera de stagnare și disperare a unei lumi care nu mai poate găsi odihna finală. Călătoria lui Theo, care traversează continente pentru a-și găsi soția, nu este doar o cursă contra cronometru, ci o explorare a degradării fizice într-un sistem care refuză să se oprească. Notăm cu interes modul în care peisajul urban abandonat devine un personaj în sine, reflectând fragilitatea noilor comunități formate din artiști, criminali sau fanatici religioși. Ritmul narativ amintește de cel din The Explorer, primul volum al seriei, menținând acea tensiune psihologică constantă, dar structura din The Ends este mult mai expansivă, mutând accentul de pe izolarea în spațiu pe izolarea socială și emoțională a întregii specii. Merită menționat că, spre deosebire de alte opere de gen, aici accentul nu cade pe spectacolul dezastrului, ci pe ecoul pe care eternitatea forțată îl are asupra eticii și iubirii umane.