The Emperor Waltz

Ca și Boxer, Beetle de Ned Beauman, care împletește idei îndrăznețe cu un context istoric marcat de impulsuri umane obscure, The Emperor Waltz explorează mecanismele obsesiei și ale apartenenței, dar dintr-o perspectivă mult mai amplă, ce traversează milenii. Găsim în această lucrare a lui Philip Hensher o ambiție arhitecturală rară, unde trei fire narative aparent disparate sunt legate printr-o temă comună: rezistența micilor comunități în fața unei lumi adesea ostile. Ne deplasăm fluid între rigoarea Romei din secolul al IV-lea, efervescența creativă a Germaniei anilor '20 și atmosfera vibrantă a Londrei din anii '80, observând cum excentricitatea și credințele secrete devin simultan scut și țintă. Merită menționat modul în care autorul, nominalizat în trecut la Booker Prize, reușește să mențină o unitate de ton în ciuda salturilor temporale masive. Stilul său este unul contemplativ, dar plin de o vitalitate pe care critica a descris-o ca fiind aproape efervescentă la atingere. Spre deosebire de alte romane istorice care se mulțumesc cu reconstituirea epocii, aici accentul cade pe psihologia de grup și pe modul în care ideile radicale supraviețuiesc sau se sting sub presiunea conformismului social. Este o lectură densă, de peste 600 de pagini, care nu grăbește concluziile, lăsând ecourile fiecărei epoci să rezoneze în mintea cititorului. Philip Hensher demonstrează o măiestrie deosebită în a portretiza înfrângerea frumosului în fața istoriei, fără a cădea în pesimism, oferind în schimb o cronică despre demnitatea de a fi diferit.