The Drowned Village

Observăm încă de la primele pagini o atmosferă încărcată de melancolie și urgență, unde trecutul refuză să rămână îngropat sub ape. „The Drowned Village” ne transportă în vara anului 1935, în satul Brackendale Green, un loc condamnat dispariției pentru a face loc unui rezervor de apă. Tânăra Stella Walker trăiește ultimele zile în casa părintească, însă tensiunea evacuării este dublată de un eveniment dramatic ce îi va marca întreaga existență. Stilul lui Kathleen Mcgurl este unul contemplativ, insistând pe detaliile senzoriale ale unui peisaj care se transformă sub ochii noștri. În planul contemporan, o secetă severă expune scheletul de piatră al satului, oferindu-i Laurei, nepoata Stellei, o fereastră scurtă de timp pentru a recupera un adevăr pierdut de decenii. Imaginați-vă tensiunea din The Village de Caroline Mitchell, mutată într-un decor de sat englezesc scufundat, unde pericolul nu vine dinspre prezent, ci dinspre amintirile care ies la lumină odată cu scăderea nivelului apei. Spre deosebire de The Lost Village de Camilla Sten, care mizează pe elemente de groază, romanul de față păstrează o abordare mai blândă, specifică ficțiunii contemporane, axându-se pe reconcilierea cu pierderea. Ne-a atras atenția modul în care autoarea continuă explorarea temelor sale recurente — sacrificiul și secretele de familie — regăsite și în lucrări precum The Lost Child sau The Lost Sister. Ritmul este dictat de cursa contra cronometru a Laurei, înainte ca ploile să acopere din nou ruinele, oferind o lectură fluidă, în care misterul este dozat cu precizie până la ultima pagină.