The Dead Don't Boogie

Traducerea acestui roman din limba engleză păstrează asprimea jargonului original, deși se pierde inevitabil cadența specifică dialectului local. Observăm o cursă contracronometru. Dominic Queste nu este un erou curat. Este un fost toxicoman. Cineva care caută suflete pierdute pentru că el însuși a fost unul. Dispariția lui Jenny Deavers pare o misiune de rutină. Nu este. Fata este vânată. Cadavrele apar rapid. Tensiunea crește. Apreciem modul în care Douglas Skelton construiește presiunea. Miza se mută din stradă în birourile politicienilor. Secretul de familie devine armă. Ritmul narativ amintește de stilul lui Craig Russell, dar structura este mult mai fragmentată, reflectând mintea agitată a protagonistului. Spre deosebire de atmosfera din The Quiet Death of Thomas Quaid, unde loialitatea este motorul, aici supraviețuirea este singura regulă. Considerăm că forța cărții stă în această vulnerabilitate a lui Queste. El trebuie să protejeze o fată care este „probleme la pachet”. Criminalii nu au milă. Hitmenii sunt profesioniști. Politica este murdară. Totul se întâmplă repede. Nu există timp pentru reflecție, doar pentru reacție. Este un portret brutal al unei lumi unde trecutul te ajunge mereu din urmă.