The Damned Utd

Ritmul acestui roman este unul obsesiv, aproape hipnotic, reflectând monologul interior febril al unui om aflat la limita colapsului profesional și personal. În The Damned Utd, David Peace nu ne oferă o simplă cronică sportivă, ci o explorare viscerală a celor 44 de zile dezastruoase petrecute de Brian Clough pe banca echipei Leeds United. Găsim aici o scriitură fragmentară, marcată de repetiții care subliniază paranoia și ambiția devorantă a unui personaj care a dominat fotbalul englez al anilor '70. Atmosfera te trimite cu gândul la biografia Brian Clough: Nobody Ever Says Thank You de Jonathan Wilson, deși sensibilitatea lirică și structura de flux al conștiinței marchează o voce proprie, mult mai întunecată și subiectivă decât rigoarea jurnalistică a lui Wilson. Peace transformă terenul de fotbal și vestiarele ostile într-o scenă de tragedie shakespeariană, unde orgoliul se ciocnește de moștenirea lăsată de Don Revie. Subliniem modul în care acest titlu se ancorează în opera autorului, făcând punte către Red or Dead, o altă examinare a unei figuri legendare a fotbalului britanic, Bill Shankly. Dacă în alte lucrări precum Tokyo Redux sau seria Red Riding 1983, Peace explorează traumele colective prin prisma crimei, aici el folosește sportul ca pe o lentilă prin care analizează identitatea britanică și prețul succesului. Reținem o operă de o intensitate rară, care depășește granițele genului pentru a deveni un studiu profund despre putere și declin.