The Colonels

Descoperim în Griffin, W: Colonels o structură narativă care refuză spectacolul gratuit al frontului în favoarea unei analize aprofundate a psihologiei de comandă. Narațiunea nu se limitează la un singur teatru de operațiuni, ci construiește o punte cronologică între traumele trecutului — din minele Europei până în junglele Indochinei — și incertitudinea unui nou tip de război ce stă să înceapă. Găsim aici o perspectivă matură asupra tranziției: soldatul nu mai este doar un combatant, ci devine un arhitect al viitorului militar, într-o perioadă marcată de tensiunile Războiului Rece. Stilul lui W.E.B. Griffin se distinge prin sobrietate și o atenție meticuloasă la detaliul tehnic și procedural, oferind cititorului senzația de participare la decizii luate în spatele ușilor închise. Forța narativă a lui Henry G. Gole din Soldiering, combinată cu sensibilitatea față de condiția umană expusă de Donald Bodey în F.N.G., se regăsește și aici, dar cu un glas propriu, mult mai axat pe responsabilitatea ierarhică și pe etica profesională a ofițerilor de carieră. Nu este doar un roman de aventură, ci o cronică a unei caste care înțelege că pacea este doar un interval între pregătiri. Experiența de lectură este una densă, ritmată de dialoguri pragmatice și de o atmosferă de anticipare continuă. W.E.B. Griffin reușește să redea acea stare de „amurg al unui deceniu” în care vechile reguli ale angajamentului militar se transformă radical sub presiunea geopoliticii mondiale.