The Blue Noon

Observăm în deschiderea romanului The Blue Noon un Paris al anului 1945 care încă nu și-a regăsit suflul; o metropolă eliberată, dar bântuită de spectrul trădării și de o vânătoare de oameni care nu ține cont de meritele trecute. Robert Ryan ne introduce în universul lui Harry Cole, un personaj a cărui moralitate este la fel de tăioasă ca briciul pe care îl poartă. De la farmecul cartierelor londoneze până la misiunile sinucigașe de salvare a piloților doborâți în nordul Franței, parcursul lui Harry este marcat de prezența lui Odile, asistenta medicală care îi transformă instinctele de supraviețuire în acte de eroism pur în cadrul Rezistenței. Totuși, remarcăm cum autorul refuză să ne ofere un portret hagiografic; Harry rămâne un oportunist care încearcă să profite financiar de pe urma haosului, atrăgând astfel atenția necruțătoare a departamentului MI9. În tradiția lucrărilor semnate de Jane Thynne, cum este Appointment in Paris, acest roman reușește să recreeze o atmosferă de epocă impecabilă, unde spionajul nu este doar un joc politic, ci o chestiune de supraviețuire personală și loialitate fragilă. Ceea ce diferențiază viziunea lui Ryan este umanitatea brută a personajelor sale — Harry Cole nu este un spion rafinat, ci un om de acțiune cu defecte profunde. Această abordare continuă explorarea tensiunii istorice pe care autorul a stăpânit-o în Early One Morning, trecând însă de la rivalitățile curselor auto la jocurile de putere letale ale serviciilor secrete britanice. Stilul este alert, dar păstrează o notă de melancolie specifică unui oraș care încearcă să-și spele păcatele ocupației.