The Black Dahlia

Un teren viran din Los Angeles. 15 ianuarie 1947. Corpul mutilat al tinerei Elizabeth Short devine instantaneu subiect de primă pagină. Începe cea mai mare vânătoare de oameni din istoria Californiei. Ne-a atras atenția brutalitatea viscerală a scenei de deschidere, care nu este doar un element de șoc, ci motorul unei obsesii colective. Bucky Bleichert și Lee Blanchard sunt parteneri și rivali. Împart aceeași secție de poliție și aceeași femeie. Totuși, adevărata lor legătură este fixația bolnăvicioasă pentru victima supranumită Black Dahlia. Apreciem modul în care James Ellroy transformă o anchetă criminală într-o coborâre în infern. Ritmul este alert. Propozițiile sunt scurte, tăioase ca un brici. Cine a citit Black Dahlia Avenger de Steve Hodel va recunoaște aici atmosfera coruptă a departamentului de poliție din L.A., însă The Black Dahlia se distinge prin forța ficțiunii: nu caută doar un vinovat, ci explorează nebunia celor care îl caută. Reținem tensiunea insuportabilă a stilului staccato, o semnătură pe care autorul o va rafina ulterior în American Tabloid. Dacă în Widespread Panic Ellroy explorează mizeria presei de scandal, aici se concentrează pe degradarea morală a forțelor de ordine. Este piatra de temelie a celebrului L.A. Quartet. O călătorie prin măruntaiele Hollywood-ului postbelic. Fără speranță. Fără scăpare.