The Black Crescent

Ne-a atras atenția, încă din primele pagini, imaginea simbolică a lui Hamou Badi, un copil născut într-un sat de munte cu semnele mistice ale unui „zouhry” pe palme. În folclorul marocan, o astfel de ființă — descendentă a uniunii dintre oameni și djinni — este menită să descopere comori ascunse sau izvoare de apă. Însă, într-o răsturnare de situație care dă tonul întregului roman, Hamou nu găsește aur, ci trupul unei victime, o crimă nerezolvată care îi va dicta parcursul moral. The Black Crescent ne transportă în Marocul anilor 1950, o perioadă de efervescență și violență, unde apusul protectoratului francez transformă străzile din Casablanca într-un câmp de luptă pentru identitate și independență. Subliniem modul în care Jane Johnson construiește o punte între realismul istoric dur și realismul magic subtil al deșertului. Hamou, devenit ofițer de poliție în slujba administrației franceze, se trezește prins între rigoarea legii pe care a ales să o servească și chemarea sângelui său berber. Cititorul care a apreciat atmosfera mistică și elementele supranaturale din Throne of the Crescent Moon de Saladin Ahmed va găsi aici aceiași djinni și legende orientale, dar într-un context istoric mult mai ancorat în realitatea politică a secolului XX. Dacă în lucrări anterioare precum The White Hare, autoarea explora legendele Cornwall-ului, aici ea revine la marea sa pasiune, Marocul, oferind o perspectivă intimă asupra culturii Amazigh. Ritmul este cel al unui roman polițist clasic, dar infuzat cu senzorialitatea unei lumi aflate la granița dintre magie și modernitate.