The Best Man That Ever Was

În peisajul literaturii contemporane, volumul The Best Man That Ever Was vine să completeze o lacună a poeziei care reușește să fie simultan experimentală și accesibilă, fără a sacrifica rigoarea formei în favoarea abstracției. Ne-a atras atenția modul în care Annie Freud își construiește debutul nu ca pe o simplă colecție de versuri, ci ca pe o succesiune de măști și perspective neașteptate. De la monologul dramatic care dă titlul volumului până la solilocviul bizar al inventatorului plăcintei individuale cu fructe, autoarea demonstrează o agilitate intelectuală rară. Stilul său este marcat de un spirit tăios și o erudiție discretă, unde elementul erotic se împletește natural cu observația cotidiană. Merită menționat că, deși poemele asumă riscuri imaginative considerabile, ele își ating ținta cu o precizie aproape chirurgicală, evitând capcanele hermetismului excesiv. Această abordare extinde cadrul propus de Hera Lindsay Bird prin date noi din sfera monologului interior și a construcției de personaj; acolo unde Bird mizează pe o deconstrucție iconoclastă a culturii pop, Freud preferă o subtilitate a nuanței și o versatilitate a vocii poetice. Recomandăm acest volum ca pe o piatră de temelie pentru înțelegerea evoluției autoarei, el precedând tematicile din The Mirabelles și Freud, A: The Remains. Dacă în lucrările ulterioare Annie Freud se va concentra pe surse vizuale precum dinastia Sung sau arheologia domestică a porțelanului spart, aici vedem germenii unei curiozități enciclopedice care transformă orice detaliu banal într-un eveniment liric de o inteligență sclipitoare.