The Barbed-Wire University

Evoluția istoriografiei celui de-al Doilea Război Mondial a translatat în ultimele decenii de la strategiile militare de pe front către micro-istoriile rezilienței umane în condiții de captivitate. Suntem de părere că The Barbed-Wire University de Midge Gillies reprezintă o piesă fundamentală în această schimbare de paradigmă, documentând modul în care lagărele de prizonieri au devenit, paradoxal, centre de educație și creativitate. Această ediție revizuită extinde cadrul propus de Cultural Heritage and Prisoners of War de Gilly Carr cu date noi despre modul în care prizonierii și-au structurat timpul prin cursuri universitare improvizate și activități artistice, depășind simpla narațiune a supraviețuirii fizice.

Poziționăm această lucrare ca un punct de convergență în opera autoarei Midge Gillies. Dacă în Waiting For Hitler aceasta explora tensiunea civililor britanici în fața amenințării invaziei, iar în Atlantic Furies celebra curajul aviatoarelor pionier, în The Barbed-Wire University ea investighează forța spiritului uman de a se cultiva în spatele sârmei ghimpate. Stilul este unul riguros și analitic, evitând senzaționalismul evadărilor spectaculoase pentru a se concentra pe „universitățile” clandestine. Față de abordarea vizuală și bazată pe corespondență din Prisoner of War in Germany de Professor Peter Doyle, volumul de față oferă o analiză mult mai densă și mai detaliată a structurilor sociale care au permis prizonierilor să își păstreze sănătatea mentală prin studiu și artă.