That Fiend in Hell: Soapy Smith in Legend

La sfârșitul secolului al XIX-lea, în primăvara anului 1898, Skagway era un furnicar de ambiții și lăcomie, punctul zero al goanei după aur din Klondike. Pe străzile acestui oraș de frontieră, un bărbat cu o carismă periculoasă, Jefferson Randolph „Soapy” Smith, conducea o rețea de escroci care îi devaliza pe căutătorii de noroc. Într-o scenă demnă de un western clasic, totul s-a sfârșit brusc într-un schimb de focuri din cauza unei partide de cărți. Însă, odată cu moartea sa, a început o a doua viață pentru Soapy Smith: cea de legendă. Suntem de părere că volumul That Fiend in Hell reprezintă o lecție magistrală de deconstrucție istorică, demonstrând cum un criminal mărunt a fost transformat post-mortem într-un martir care a „curățat” orașul prin sacrificiul său. În aceeași familie cu The Floor of Heaven de Howard Blum, care pictează tabloul eroilor ce și-au supraviețuit utilității în sălbăticia înghețată, volumul de față adaugă o perspectivă critică esențială: demitizează figura „banditului generos” prin dovezi clare. Catherine Holder Spude analizează cum interesele economice ale orașului Skagway au avut nevoie de un personaj negativ transformat în mit pentru a proiecta imaginea unei localități sigure, propice afacerilor. Merită menționat că autoarea nu se limitează la biografie, ci investighează mecanismul prin care memoria colectivă este manipulată. Cartea se aliniază tematic cu alte lucrări ale sale, precum Saloons, Prostitutes, and Temperance in Alaska Territory, unde explorează moralitatea și viciul în orașele miniere, însă aici accentul cade pe distanța dintre adevărul arheologic și ficțiunea jurnalistică. Este o lectură densă, premiată cu Spur Awards, care ne forțează să privim dincolo de romantismul Frontierei Americane.